Cimpanzeii împărtășesc stilul de conversație „rapid” cu oamenii

La fel ca oamenii, cimpanzeii sălbatici se angajează în conversații rapide, așteptând o fracțiune de secundă să le „vorbească” rândul.

Animalele comunică mai ales prin gesturi, inclusiv mișcări ale mâinii și expresii faciale.

Oamenii de știință care le-au studiat în detaliu conversațiile au constatat că aceștia făceau „turburi rapide” atunci când schimbau informații și, de asemenea, se întrerupeau ocazional unul pe celălalt.

Descoperirea indică „asemănări evolutive profunde” [with humans] „Diferențele culturale variază în ceea ce privește modul în care sunt structurate conversațiile față în față”, a declarat profesorul Kat Hoppeter de la Universitatea St Andrews pentru BBC News.

Profesorul Hopiter, care studiază comunicarea cu primate, a explicat că această alternanță rapidă a vorbirii este un semn distinctiv al conversației umane. „Cu toții luăm aproximativ 200 de milisecunde între viraj și arătăm niște mici diferențe culturale interesante. Unele culturi vorbesc repede”, a adăugat el.

O milisecundă este o miime de secundă.

Un studiu lingvistic din 2009 a măsurat momentul acestor diferențe – arătând că, în medie, vorbitorilor de japoneză le-a luat șapte milisecunde pentru a răspunde, în timp ce vorbitorilor de daneză le-a luat aproximativ 470 de milisecunde pentru a interveni.

Examinând mii de cazuri de cimpanzei sălbatici care comunică între ei, profesorul Hubiter și colegii ei au reușit să determine momentul conversațiilor dintre animale.

„Este uimitor să vezi cât de apropiate sunt momentele între cimpanzei și oameni”, a spus ea.

Cimpanzeii aveau o gamă mai largă de timpi de conversație. „Întârzierile au variat de la întreruperea transmițătorului timp de 1.600 de milisecunde înainte de a termina semnalul audio, până la a lua 8.600 de milisecunde pentru a răspunde”, a explicat profesorul Hobaiter.

„Acest lucru se poate datora faptului că cimpanzeii se aflau într-un mediu natural și, prin urmare, au fost capabili să exprime o gamă mai largă de comportamente – uneori întrerupându-se unul pe celălalt, iar alteori având nevoie de mult timp pentru a răspunde.”

Ca parte a unei investigații asupra originilor evolutive ale comunicării, cercetătorii au petrecut zeci de ani observând și înregistrând comportamentul a cinci comunități de cimpanzei sălbatici din pădurile din Uganda și Tanzania.

Ei au înregistrat și tradus peste 8.000 de semnale de la peste 250 de animale individuale.

Cercetătorul principal dr. Gal Badeihi, de asemenea de la Universitatea St Andrews, a explicat că gesturile le-au permis cimpanzeilor să evite conflictele și să se coordoneze între ei.

„Astfel, un cimpanzeu îi poate semnala altuia că dorește mâncare, iar celălalt îi poate oferi mâncare sau, dacă se simte mai puțin generos, poate răspunde făcând semn să plece.

„Poate ajunge la un acord cu privire la cum sau unde să aibă grijă de animalul de companie. Este grozav și se realizează prin schimbul de câteva gesturi scurte.”

El a spus că studiile viitoare care analizează comunicarea între alte specii de primate înrudite la distanță cu noi ne vor oferi o imagine evolutivă mai completă a motivului pentru care adoptăm o conversație atât de rapidă.

„Acesta ar fi o modalitate excelentă de a înțelege când și de ce au evoluat regulile noastre conversaționale”, a spus el.